Sites Grátis no Comunidades.net Criar uma Loja Virtual Grátis

 PRIETENIA



Total de visitas: 4325
INCEPUTUL....prieteniei.


13:59:08                                                                                                                               




22-02-2009


Tu stii ce inseamna cu adevarat un PRIETEN si mai ales, stii cine este prietenul tau cel mai bun? Stii ce inseamna PRIETENIA si cum sa-ti faci noi prieteni? Pe langa familie, prietenii se numara printre cele mai importante persoane din viata noastra.SOCIALISMUL inseamna prietenie, ratiune,progres.


 


Socialismul este un concept, o ideologie sau un grup de ideologii, un ansamblu de mişcări politice care au evoluat şi s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic. La început, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase sociale. Dar, până la urmă, se concentrează, din ce în ce mai mult, pe reforme sociale în cadrul democraţiilor moderne.


NOTA: Se face des confuzia intre socialism si comunism. O republica socialista/stat socialist isi propune sa instaureze comunismul


Prin socialism se mai înţelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apară noţiunile de egalitate şi solidaritate şi constitue un proiect atât economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixtă), cât şi social (egalitate in drepturi, egalitate de şanse) şi politic (democraţie).


Astăzi, socialismul cuprinde într-un mod foarte larg şi general pe toţi cei ce doresc schimbarea organizării sociale în vederea obţinerii unei mai mari justiţii sociale : el îl include atât pe socialiştii marxişti, cât şi pe social-democraţi şi pe anarhiştii libertarieni. Aceste curente se înfruntă în probleme fundamentale : pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democraţia directă ş.a.m.d.


În privinţa teoriilor socialiste se pot deosebi :


Socialismul marxist = teorie politică bazată pe concepţia materialistă a istoriei şi caracterizată prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producţie şi de schimb, ca şi prin repartiţia echitabilă a bunurilor. Ea luptă pentru emanciparea muncitorilor şi ţăranilor, pentru o lume fără clase sociale şi fără oprimare. Pentru Marx, care a stabilit şi definit esenţa mişcării socialiste, socialismul implică, în final, eliminarea pieţei, a capitalului, a muncii ca marfă şi chiar a banilor. Principalii socialişti marxişti au fost : Karl Marx, Friedrich Engels, Paul Lafargue, Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Antonio Gramsci, V.I.Lenin, Leon Trotsky.


Comunismul = ansamblul concepţiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca o cerinţă a raţiunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea socială şi edificarea unei societăţi ideale, bazată pe abundenţă şi egalitate. El nu face distincţie între clasele sociale, între săraci şi bogaţi, între exploataţi şi exploatatori, aşa cum fac marxiştii. Critica lor se îndreaptă împotriva capitalismului, sistem ce are consecinţe nefaste asupra dezvoltării omului. Principalii socialişti utopici au fost : Gracchus Babeuf, Charles Fourier, Robert Owen, A. Blanqui, Saint-Simon.


Socialismul libertar (anarhist) = exprimă o critică radicală a societăţii şi a tuturor formelor de guvernare ce stau stavilă unei dezvoltări armonioase a individului şi care îl constrâng la corupţie. Principalele figuri ale socialismului libertar sunt : P.J.Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Noam Chomsky.


Socialismul reformist = este teoria susţinută de Jean Jaures, Ed. Bernstein şi Karl Kautsky, care - deşi păstrează din marxism obiectivul depăşirii capitalismului şi făurirea unei societăţi socialiste în care mijloacele de producţie să fie proprietate colectivă - resping revoluţia pentru atingerea acestui ţel, adică luarea puterii prin violenţă de către proletariatul organizat. Reformiştii susţin ca statul burghez să fie constrâns, prin lupte sindicale şi parlamentare, să facă reformele necesare perfecţionării societăţii.


Social-democraţia = se revendică de la principiile "socialismului democratic", stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) şi preluate apoi de alte partide ("laburist" - in Marea Britanie, "socialiste" - în ţările scandinave şi latine). Ele urmăresc o desprindere totală de ideile marxiste şi ducerea unei politici zisă "realistă", de reforme sociale, în cadrul unor partide parlamentare de centru-stânga. Ideile social-democrate se reclamă de la principiile revoluţiei franceze : libertate, egalitate şi fraternitate (termenul actual : solidaritate), vizând o societate bazată pe acţiunea comună a tuturor cetăţenilor, care au aceleaşi drepturi şi răspunderi. Interesele economice nu trebuie să pună piedici democraţiei, aceasta fiind capabilă a stabili cadrul economic şi a fixa limite acţiunii factorilor de piaţă. Fiecare cetăţean, în calitate de salariat sau consumator, trebuie să aibă un cuvânt de spus în stabilirea şi repartiţia producţiei, în privinţa organizării şi condiţiilor de muncă. Printre figurile marcante ale social-democraţiei secolului 20 pot fi menţionaţi: Leon Blum, Olof Palme, Salvador Allende, Willy Brandt, Lionel Jospin, Segolene Royal.


Cuvântul socialism îşi are originea la începutul secolului al XIX-lea. A fost folosit pentru prima oară, autodefinitoriu, în engleză, în 1827, pentru a-i descrie pe discipolii lui Robert Owen. În Franţa, din nou autodefinitoriu, a fost folosit în 1832, pentru a-i descrie pe discipolii doctrinelor lui Saint-Simon, iar după aceea de Pierre Leroux şi J. Regnaud în l'Encyclopédie nouvelle. Folosirea termenului s-a răspândit rapid şi a fost utilizat diferit în multe locuri şi momente, atât de grupuri, cât şi de indivizi care se consideră socialişti sau de oponenţii acestora. Deşi există o mare diversitate de opinii printre grupurile socialiste, toţi sunt de acord că îşi au rădăcinile comune în luptele din secolul al XIX-lea şi al XX-lea ale muncitorilor din industrie şi din agricultură, lupte duse conform principiului solidarităţii şi pentru faurirea unei societăţi egalitariste, cu o economie care ar servi emancipării maselor largi populare, iar nu doar puţinilor bogătaşi. Socialismul trebuie privit ca o formă de organizare socială, în care interesul societăţii primează în faţa interesului unui individ sau a unui grup restrâns de indivizi şi vine în opoziţie cu liberalismul, care reprezintă sistemul social în care primează interesul individului, sau al unui grup restrâns de indivizi, în faţa interesului societăţii. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democraţia, definită ca putere a poporului.


Economia socialistă pune la bază statul, ca administrator al bunurilor societăţii, bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăţi, având ca prioritate necesităţile acesteia legate de creşterea continuă a nivelului de trai. Iniţiativele particulare sunt stimulate în domeniile deficitare ale cerinţelor sociale, dar sunt limitate cele dăunătoare societăţii, prin pârghiile financiare aflate la dispoziţia statului.


Acestea sunt câteva principii de bază, care stabilesc un cadru adecvat societăţii socialiste, menită să aibă la bază omul cu necesităţile lui, pentru a asigura fiecărui individ condiţii de trai şi de perpetuare a speciei, de recreere şi de respect reciproc, pentru a da cetăţeanului demnitatea cuvenită ca om, ca membru al societăţii în care trăieşte, munceşte, îşi găseşte fericirea şi participă activ la bunăstarea întregii naţiuni.